Istoria si evolutia Orasului Suceava

Suceava este amplasata in vecinatatea raului cu acelasi nume si la intersectia a trei mari drumuri comerciale de importanta internationala: drumul Sucevei sau drumul mare, venind dinspre Campulung Moldovenesc si Bistrita, cel al Lembergului sau Liovului venind dinspre Cernauti si cel Moldovenesc care ducea in sud spre Tara Romaneasca. Astazi: E576 si E85.

Sapaturile arheologice au scos la iveala materiale apartinand epocii neolitice precum si perioadei dacilor liberi fapt ce demonstreaza o locuire neintrerupta a locului.

In etapa preurbana din a doua parte a secolului XIV, Suceava facea parte dintr-o grupare de aproape 70 de asezari aflate pe o raza de 21 km in jurul ei si juca rolul unui targ. Constatarile arhelogice atesta o aglomerare a locuirii in jurul bisericii Mirauti. Asezarea era inconjurata de sant si fortificatii deci avea si un rol militar. Se estimeaza ca erau in jur de 120 de case si 600 de locuitori.

In perioada medievala, odata cu mutarea centrului politic de la Siret la Suceava, localitatea s-a extins si numarul locuitorilor a crescut. Petru I Musat a reorganizat spatiul urban si a construit cea mai veche cetate de piatra din Suceava, Cetatea Scheia, pe creasta Dealului Zamca. Cetatea avea forma de romb cu latura de 36m, ziduri de 3m grosime, un turn, trei contraforti si sant de aparare.

Imediat dupa s-a construit si Cetatea de Scaun la limita de rasarit a orasului pe pintenul terminal si abrupt al unui intins platou. Cetatea de Scaun putea supraveghea direct o mare suprafata din Valea Sucevei. Cetatea era dreptunghiulara (36x40m) cu turnuri patrate de aparare la fiecare colt si santuri de aparare spre platou.

La sfarsitul secolului XIV, in prima faza de dezvoltare urbanistica, principalul centru de activitate economica – piata de schimb din jurul Bisericii Mirauti s-a mutat mai la vest in jurul Curtii Domnesti. In imprejurimi erau locuintele mesterilor fierari si olari. Suprafata orasului in aceasta perioada era de circa 35 hectare.

In secolul XV Suceava cunoaste o frumoasa dezvoltare, mai ales in perioada lui Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare care au largit Cetatea de Scaun si au extins Curtea Domneasca.

Suceava era in aceasta perioada resedinta preferata a domnitorilor, scaun de judecata si centru religios si vamal. In jurul Curtii Domnesti s-au construit locuintele slujitorilor, care erau destul de modeste, dar
si spatii de locuit mai largi, unele cu beci, care prin materialele si tehnica folosita au fost atribuite unor locuitori avuti. In secolul XV, orasul a suferit patru incendii( 1445, 1476, 1485, 1487), unul din ele fiind sub comanda lui Mohamed al II-lea care nu a reusit sa ocupe Cetatea de Scaun si a fost nevoit sa se retraga. Aceste incendii au afectat serios constructiile din oras.

Incepand cu secolul XVI, suprafata a crescut la 120 hectare, iar activitatea economica s-a imbunatatit. In a doua sa domnie, Alexandru Lapusneanu este obligat de turci sa distruga partial cetatea, iar capitala a fost mutata de la Suceava la Iasi, oras deschis si greu de aparat. Totusi pe la sfarsitul secolului XVI, mai multi domnitori care s-au ridicat impotriva turcilor, si-au reluat resedinta la Suceava: Aron Voda, Stefan Razvan. In aceasta perioada, s-au construit mai multe biserici: Sf. Dumitru, Sf. Vineri, Sf. Simeon, Sf. Nicolae. Incepand cu sec. XVI, mestesugarii s-au organizat in fratii si bresle in jurul bisericilor: fratia zugravilor, blanarilor si cojocarilor, macelarilor, croitorilor, olarilor.
La 1600, Suceava primeste in Cetatea de Scaun pe Mihai Viteazul.

Intre 1650 si 1775 urmeaza o perioada de stagnare si regres din cauza schimbarii directiei principale a comertului, dar si din cauza invaziilor tatarilor si cazacilor. De asemenea orasul a fost ocupat de mai multe ori de armatele polone care au pradat locuitorii. Polonii au incercat sa-si anexeze partial Moldova dar s-au lovit de opozitia habsburgilor si otomanilor.

Trebuie de mentionat ca desi polonii au detinut controlul Cetatii de Scaun, aceasta nu a putut fi niciodata ocupata prin lupta.

Intre 1775-1815 a urmat o perioada de redresare urbana. Tinutul Cernauti si doua treimi din tinutul Sucevei au fost ocupate de Imperiul Austriac prin tratatul de la 7 mai 1775. Datorita bogatiei padurilor de fag, aceasta zona este numita Bucovina. Austriecii au ridicat Suceava la rangul de oras comercial si au incurajat construirea de cladiri noi prin scutirea de vama pentru lemne de constructie. In aceasta perioada Viena a urmarit sa creeze o burghezie oraseneasca care sa sprijine politica imperiala.

Intre 1815-1918 habsburgii au continuat politica de deznationalizare, colonizeaza orasul cu germani, ruteni, polonezi, cehi, evrei si le acorda acestora diferita facilitati. Dupa Revolutia de la 1848 romanii
din Bucovina dobandesc anumite drepturi, Suceava devine capitala de tinut apoi de judet. In 1900 populatia a crescut la 11.000 locuitori deorece orasul beneficia de apa potabila, canalizare si iluminat. De asemenea avea doua gari importante: Itcani care lega Suceava de restul localitatilor din Bucovina si Burdujeni care facea legatura cu Romania. S-au construit in aceasta perioada: Liceul de Muzica si Arte Plastice, Gara Burdujeni – 1869, Muzeul Judetean – 1904, Liceul Stefan cel Mare – 1893 , Spitalul Vechi – 1871, etc.

In perioada interbelica, Bucovina a revenit Romaniei si Suceava a cunoscut un nou salt calitativ in dezvoltarea economica, sociala si culturala. S-au construit mori, fabrica de zahar, intreprindere
prelucratoare de mezeluri si multe ateliere de mica industrie mestesugareasca. S-a marit cu mult numarul locuintelor, s-a construit biblioteca judeteana iar populatia a crescut la 20.000 locuitori.

Dupa 1944, orasul s-a refacut dupa razboi si s-au construit intens locuinte individuale in zonele strazilor Mihai Eminescu, Samoil Isopescu, Zamca si cartierele Itcani si Burdujeni. Se realizeaza blocuri cu putine nivele pe strazile Ion Creanga si Stefan Cel Mare.

Dupa 1960 s-a inceput construirea masiva de blocuri cu patru si zece etaje, orasul cunoscand o dezvoltare fortata, specifica comunismului. Inainte de revolutie populatia era in jur de 90.000 locuitori.

Astazi Suceava este cel mai important oras din nord-estul tarii si are in jur de 110.000 locuitori.

This entry was posted in Suceava and tagged , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Istoria si evolutia Orasului Suceava

  1. Edith Feller says:

    M’am nascut la 20 Mai 1935 in Suceava. Ca jidauca, am parasit (cu mare durere) in anul 1951 spre Israel. Pana azi nu-mi pot uita prietenele mele din copilarie. Daca cineva isi mai aminteste de mine si vrea, rog sa scrie. Va doresc numai binele
    Edith

    Stiu ca sunt si imbecili care v’or scrie prostii – fiti linistit – mie nu-mi pasa de ei.

  2. edit says:

    ce mai frumoasa tara ii rominia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *